Free PDF

Author : Duke David
Title : Rasă şi realitate
Year : 2001

Link download : Duke_David_-_Rasa_si_realitate.zip

Capitolul unu. Rasă şi raţiune. Era în anul 1963. Aveam treisprezece ani, şi mă întrebam dacă nu cumva comiteam o impietate gândindu-mă, măcar, că ar fi posibil ca rasele omeneşti să difere între ele, când am descoperit volumul „Race and Reason: A Yankee View“, de Carleton Putnam. La început, am presupus că „Rasă şi raţiune“ avea să se releve ca o expunere superficială şi uşor refutabilă a prejudecăţilor rasiale. În acelaşi timp, însă, îmi dădea un sentiment de nelinişte. Nu bănuiam că tocmai începeam să citesc o carte care avea să-mi schimbe viaţa. Textul m-a captivat. Am început să citesc în tramvai, la întoarcerea de la librărie, apoi în autobuzul spre casă, aproape trecând de staţia unde trebuia să cobor. În drum spre casă, m-am oprit de câteva ori pentru a citi mai atent unele paragrafe, după care mi-am continuat drumul, meditând la ideile pe care le descoperisem. În seara aceea, după ce am mâncat pe fugă supeul, m-am repezit în dormitorul meu de la etaj, am scos cartea din pungă şi n-am mai lăsat-o din mână până n-am terminat-o. „Rasă şi raţiune“ nu m-a convertit, dar m-a făcut să mă gândesc critic pentru prima oară la problema rasială şi să pun sub semnul întrebării argumentele egalitariste pe care până atunci le acceptasem fără discuţie. Nu eram pregătit să-mi abandonez principiile, dar cartea m-a făcut să-mi dau seama că mai exista încă un punct de vedere, la fel de legitim şi ştiinţific. M-am întrebat: „Dacă lucrurile scrise aici sunt adevărate? Dacă deosebirile, calitatea şi componenţa raselor reprezintă principalii factori ai vitalităţii civilizaţiilor?“ Putnam preconiza faptul că integrarea rasială masivă a şcolilor publice americane avea să ducă la intensificarea rasismului de culoare, la sentimente de duşmănie şi frustrare, la reducerea nivelului de învăţământ, la creşterea ratei violenţei în şcoli şi, prin urmare, la un fenomen de implozie a marilor oraşe din America. Riscul ca ţara noastră să cunoască o asemenea soartă mă îngrijora. Voiam să aflu adevărul, indiferent la ce concluzie m-ar fi putut aduce acesta. Mă interesa în mod deosebit o anumită alegaţie a lui Putnam. Autorul afirma că cei mai mulţi dintre Părinţii Fondatori ai Americii credeau cu convingere în deosebirile rasiale şi că până şi Preşedintele Lincoln, Marele Emancipator, declarase în repetate rânduri că, după părerea lui, existau mari diferenţe între rase, care făceau necesară separarea acestora. Dacă afirmaţiile lui Putnam erau corecte, atunci trebuia să recunosc faptul că mijloacele de informare mă înşelaseră într-o privinţă importantă. Generaţia mea fusese învăţată că egalitatea rasială fusese un principiu fundamental al Părinţilor Fondatori, fiind chipurile exprimată chiar şi în „Declaraţia de independenţă“: Considerăm de la sine evidente următoarele adevăruri: că toţi oamenii se nasc egali, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile (...). Majoritatea americanilor pot identifica imediat aceste cuvinte. Dar înseamnă ele oare că Jefferson şi ceilalţi patrioţi care au semnat documentul credeau că toţi oamenii se nasc egali din punct de vedere biologic? Că rasele albă şi neagră au fost înzestrate în mod egal de către Creator? Cum putea fi adevărat un asemenea lucru, întreba Putnam, când acelaşi document îi declară pe indieni nişte „sălbatici necruţători“ care masacrează oameni nevinovaţi fără a ţine seama de vârstă sau de sex? ...